IntenCity Craiova – Între (multă) agonie și extaz

Festivalul IntenCity a reușit să se impună ca o prezență în viața Craiovei. Problema este însă a defini această prezență. Susținătorii festivalului – gruparea politică condusă de primarul PSD al Craiovei, Lia Olguța Vasilescu, și europarlamentarul PSD Claudiu Manda, miile de „festivalieri” preocupați de distracție și mai puțin de costurile acesteia și presa care a promovat festivalul – consideră că această prezență este una benefică pentru Craiova.

IntenCity ar contribui major la visul (utopic, zic unii) primăriței Craiovei de a transforma orașul nostru, fost târg de câmpie mutilat de comuniști ca oraș industrial muncitoresc, într-un oraș turistic. IntenCity ar fi deja un fel de „Untold al Olteniei”, zic admiratorii festivalului.

Criticii festivalului – o voce, două din Opoziția politică de prin Consiliul Local, cea mai activă fiind a consilierei USR Emilia Neagu, câteva rămășițe de societate civilă din Craiova și ceva jurnaliști care își asumă să rămână independenți de factorul politic – consideră că prezența IntenCity în viața Craiovei este echivalentul unei „găuri negre” în bugetul local, un instrument de propagandă menit să aducă voturi pentru gruparea PSD care controlează orașul, un fel de „pâine și circ” pe bani publici pentru plebea votantă din oraș.

Între cele două grupări, susținătorii și criticii festivalului, se duc lupte aprige în rețelele de socializare și prin sala Consiliului Local Craiova, încă de la prima ediție a IntenCity.

Dincolo de certuri, rămânem cu o realitate controversată și despre care e dificil să susținem că ar fi integral benefică orașului.

Intensele probleme ale IntenCity

Lipsa de transparență

Primarul Lia Olguța Vasilescu a creat un mecanism complicat de finanțare a festivalului, efectul (dorit, nedorit?) fiind lipsa de transparență. Primăria strecoară sumele alocate festivalului în bugetul Operei Române Craiova. Ediția a IV-a a IntenCity a ajuns să înghită aproape patru cincimi din bugetul Operei Române, care prezintă festivalul ca fiind un „proiect cultural”.

Opera Română Craiova se ocupă de împărțirea „tortului”. Altfel spus, în pixul managerului Antoniu Zamfir stă alocarea de bani către promotori/agenții de impresariat artistic (care negociază ulterior cu artiștii), firmele care se ocupă de amenajarea scenei, luminilor, sonorizării, firmele care se ocupă de promovare și marketing (care împart contractele pe mulți bani) etc.

Transparența este precară și la nivelul Operei Române Craiova – o instituție recent afectată de un scandal provocat de o prigoană declanșată de managerul Antoniu Zamfir asupra concert maestrului Dan Bozgan, conflict lămurit după ani în instanța de judecată, unde violonistul a avut câștig de cauză. Opera Română a ajuns îndatorată cu sume importante pentru plata prejudiciilor cauzate.

Din experiența redacției Știri Craiova cu Opera Română putem spune că oficialii acestei instituții manifestă o mare dibăcie în a răspunde la solicitările în baza Legii 544/2001 fără să comunice exact informațiile solicitate, dar oferind un adevărat „balet” al vorbelor și fotografiilor atent selectate. (vezi aici: https://stiricraiova.ro/2022/10/17/festivalul-intencity-craiova-in-cifre-cel-mai-mic-contract-590-lei-cel-mai-mare-175-milioane-lei/). Dar, acum, după a patra ediție, sperăm că răspunsurile vor veni din oficiu.

Responsabilitatea legalității alocării banilor de la bugetul public pentru organizarea IntenCity și eventual asumarea asediului lansat de criticii festivalului care suspicionează interese oculte și contracte „de favor”, sunt lăsate în seama managerului Atoniu Zamfir.

Primarul Lia Olguța Vasilescu nu va avea vreo răspundere juridică în cazul în care s-ar comite nereguli în administrarea banilor publici alocați pentru festival.

Lipsa de transparență în organizarea evenimentului nu este un semn bun și nici nu ajută la creșterea încrederii în acest demers. Dimpotrivă, alimentează suspiciunile și criticile celor care văd în IntenCity doar o „manevră politică”, „gaură neagră la bugetul orașului” etc.

Lipsa de eficiență financiară

În primele trei ediții ale sale, Festivalul IntenCity s-a dovedit a fi într-adevăr o „gaură neagră” la bugetul orașului Craiova. Festivalul nu a reușit să atragă nici suficient de mulți spectatori plătitori de bilete și nici sponsori cu greutate pentru a fi eficient financiar. Altfel spus, permanent cheltuielile operate din banii publici au fost mai mari decât veniturile generate de festival.

Dacă IntenCity ar fi cu adevărat un „proiect cultural”, cum insistă organizatorii să-l prezinte, adică ar furniza cultură de înaltă calitate, poate că ar fi acceptabilă această lipsă de eficiență financiară pentru că, nu-i așa, cultura costă. Însă IntenCity nu este un proiect cultural.

Să zicem, însă, că nu eficiența financiară pentru organizatori – Primăria Craiova și Opera Română Craiova – ar fi prioritară, ci eficiența financiară pentru comunitate.

Propagandiștii IntenCity afirmau încă de la prima ediție a festivalului că HORECA și alte categorii de afaceri din Craiova au beneficiat de încasări foarte mari urmare a prezenței „festivalierilor” în oraș.

Povestea asta am auzit-o și în cazul Târgurilor de Crăciun și de Paști. Totuși, niciodată, dar niciodată, fie că e vorba de IntenCity, fie de cele două târguri sezoniere, din partea Primăriei Craiova nu a fost comunicată o situație financiară exactă, o statistică oficială, informații verificabile, cu numărul de turiști veniți în Craiova pentru evenimentele respective și cu sumele încasate de HORECA locale urmare a acestor inițiative „turistico-culturale” ale primarului Lia Olguța Vasilescu.

Din perspectiva propagandei politice, da, este necesar să promovezi agresiv mesaje gen „hotelurile din Craiova sunt arhipline”, „zeci de mii de turiști/festivalieri sunt la Craiova”, „restaurantele din Craiova au avut încasări consistente pe perioada târgului/festivalului” etc., argumentându-le cu print-screen-uri de pe site-uri de booking și fotografii cu autocare înmatriculate în Bulgaria. Activitatea economică se estimează însă prin cifre și statistici oficiale.

Să presupune însă că da, HORECA în Craiova a fost invadată de turiști în timpul edițiilor IntenCity și la fiecare târg sezonier. Apare întrebarea: unde sunt banii încasați de HORECA? S-au comercializat „la negru” (fără fiscalizare) servicii hoteliere, de restaurant etc.? Urma acestor bani încasați de HORECA, dacă au fost legal fiscalizați, trebuie să se regăsească undeva, în creșterea volumului taxelor și impozitelor aferente activităților respective achitate de firmele HORECA din Craiova. Însă nici această informație nu a fost prezentată vreodată, ca argument, de Primăria Craiova.

Altfel spus, nu este încă prea clar pe cine anume ajută, pe bani publici, IntenCity (și târgurile sezoniere, că tot le-am amintit) să facă bani în Craiova.

Lipsa de autenticitate și de stil propriu

Festivalul IntenCity amintește de un amestec de băutură numit „carcalete”. Deși organizatorii au făcut eforturi să confere autenticitate și un stil propriu festivalului, rezultatul este oarecum penibil. Un penibil care la ediția din acest an a îmbrăcat haina manelelor.

Probabil că organizatorii au un orgoliul al lor și refuză să se inspire din experiența altor festivaluri din România – „Untold”, „Electric Castle”, „Neversea”, „Beach, please!” etc.

În goana după unicitate, IntenCity a reușit, deocamdată, să fie doar un „carcalete”, cu speranța că amestecul de stiluri muzicale ar atrage mai mulți „festivalieri”.

Din păcate – o spunem și pentru managerul Antoniu Zamfir, persoana despre care presupune că are noțiuni temeinice despre muzică – „mult” și „amestecat” în stilurile muzicale promovate de un festival muzical nu înseamnă „calitate” și „diversitate”.

IntenCity rămâne, deocamdată, un fel de festivalul ”Fii satului”, pe ritmuri de salsa, rock, rap și manele, să fie, fără număr, pentru toată lumea!

Privatizarea IntenCity – singura soluție

Dacă organizatorii IntenCity doresc cu adevărat ca festivalul să devină un succes și un beneficiu de imagine și mai ales, financiar pentru Craiova, atunci trebuie să accepte privatizarea lui.

Unii au vorbit despre „parteneriatul public – privat” în organizarea IntenCity.

Acest parteneriat este posibil și va fi cu adevărat benefic pentru Craiova numai dacă, mai întâi, IntenCity este predat „la cheie” (de exemplu, prin licitarea „brand”-ului) unei firme de renume care este specializată în organizarea de festivaluri de muzică.

Abia după privatizare se poate negocia cu firma respectivă un parteneriat public – privat în care cheltuielile de organizare a IntenCity să fie asumate de firmă, iar Primăria Craiova să ofere anumite facilități pentru organizator, obiectivul primăriei fiind ca festivalul să devină un eveniment de calitate, să genereze un aflux puternic de turiști, încasări (legale!) consistente pentru HORECA din oraș și nu în ultimul rând, ca beneficiu politic, imagine și voturi pentru primarul care va avea curajul să facă această privatizare.

Este destul de probabil ca anumite „genii” din elita politică a orașului nostru să se gândească la un alt „balet”, în care privatizarea IntenCity să fie, de fapt, confiscarea festivalului de către o firmă „agreată”, iar parteneriatul public-privat să se transforme într-o altă modalitate de a transfera bani publici din bugetul orașului în anumite buzunare, așa încât, într-un sfârșit, IntenCity să rămână tot un festival „carcalete/Fii satului”.

În România, totul este posibil!

Totuși, dacă se vor aplica corect aceste noțiuni – privatizare, parteneriat public-privat – avem convingerea că IntenCity va fi, cu adevărat, un „Untold al Olteniei” și un festival de renume național și, de ce nu, internațional.

Până atunci însă, cum ziceam, primim „carcalete”.