S-a inaugurat noua clădire a Aeroportului Craiova. Este o investiție importantă nu doar pentru oraș, dar și pentru întreaga regiune, încât ea nu poate fi decât salutară.
Era oportună? Nu îmi doresc defel să mă transform într-un critic de dragul criticii, mai ales că – dacă cineva m-ar fi întrebat în anii ’90 ce ar trebui să facă prioritar statul pentru dezvoltarea țării -, aș fi răspuns, fără să stau pe gânduri: să construiască autostrăzi și aeroporturi.
Din acest motiv, nu pot critica de principiu această investiție și nici pe cei care au decis să o transforme în realitate, așa că nu-mi ascund bucuria că acest lucru s-a întâmplat.
Dar, nici nu mă împiedică să sesizez diferența de abordare a unei investiții dintre un antreprenor cumpătat, care își riscă banii lui, versus cea a unor decidenți politici, preocupați mai mult de avantaje proprii, materializate în câștig de imagine sau chiar material, și mai puțin de beneficiul pentru comunitate.
Cu paharul de șampanie în mână, vor curge felicitările către cei care au contribuit mai mult sau mai puțin, unii chiar deloc, ca această investiție să fie finalizată.
Sub euforia generală a tăierii unei panglici, ar fi de prost gust ca cineva să întrebe, de pildă, totuși cine este vinovat că s-au pierdut fonduri europene importante?
Asta nu se numește incompetență și treabă prost făcută? Dar, cum spuneam, într-o investiție privată sigur vinovații plăteau; din banul public, însă, o astfel de întrebare devine suspectă de cârcoteală.
Este aeroportul prea mare pentru nevoile actuale, dar și cele viitoare? Nu era util unul mai mic? Răspunsul îl va da doar viitorul, însă argumentele către un răspuns afirmativ sunt puternice în condiția în care aeroporturile din București sunt în plină extindere, iar drumul expres a redus durata călătoriei de la Craiova la Otopeni la sub două ore și jumătate.
Unii susțin că “bigger is better”, dar există și părerea că “small is beautiful”, iar asta o pot confirma mulți dintre cei care și-au construit case mari, iar acum regretă, presați nu doar de inutilitatea risipei, ci mai ales de costurile de întreținere.
Sigur, există și argumentul de tip carul înaintea boilor, că odată construit mare, va atrage și mai multe companii aeriene, noi destinații și, astfel, traficul de călători va crește și el.
Și cei care au construit hărăbăi de case, au făcut-o cu speranța că le vor rămâne copiii aproape, să locuiască împreună, doar că, între timp, aceștia au plecat în patru zări.
Iar exemplul Pavilionului Expozițional sau, mai recent, al stadionului, care nu știu dacă a reușit să se umple de multe ori (măcar o dată?!) la întreaga sa capacitate din momentul inaugurării, erau bune studii de caz.
Însă să fim onești, câți ar fi zgârciți pe banii care nu sunt ai lor. Și, să nu uităm, grandomania este o calitate apreciată de electorat.
Două știri mi-au atras atenția în ultimele zile. Prima dintre ele se referă la evenimentul sfințirii capelei aeroportului, care poartă hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, fiind pictată, nota bene, doar cu sfinți din Oltenia. Slujba a fost un fel de inaugurare avant la lettre sau, mai degrabă, un prilej de repetiție pentru sobor în vederea marelui eveniment.
A doua știre a avut o audiență mai mică, fiind de interes doar pentru cei care s-au trezit în imposibilitatea de a ateriza la destinația pentru care își cumpăraseră bilete.
De fapt, în lipsa avioanelor aterizate, nici cei care au vrut să decoleze din Craiova, nu au mai putut. Din cauza ceții persistente, de câteva zile, din Aeroportul Internațional Craiova mai poate zbura și ateriza doar musca.
Intrigat de o astfel de știre, în condiția în care citisem că în lume există tehnologii de ghidare a aeronavelor în condiții de vizibilitate zero, am încercat să mă documentez un pic și, astfel, am aflat că aeroporturile moderne sunt dotate cu sisteme care permit aterizări sigure, aproape în “orb”.
Denumirea sună exotic: ILS CAT III (Instrument Landing System – Category III). Pe înțelesul tuturor, este un sistem instrumental care permite aeronavelor să aterizeze în condiții de vizibilitate extrem de redusă, inclusiv ceață densă, ploaie sau ninsoare. Iar astfel de dotări există deja în aeroporturi de la noi din țară: București, Timisoara sau Cluj, iar recent se pare că și aeroportul din Suceava a finalizat lucrările de instalare și este în curs de recepție și autorizare a unui astfel de sistem.
Surpriza mare a fost să descopăr că această deficiență persistă nu de ieri, de azi, fiind subiectul unui articol în Gazeta de Sud, care încă din 2017 încerca să deslușească de ce aeroportul nostru nu este dotat cu un astfel de sistem.
Atunci principalul argument era legat de traficul relativ redus de pasageri, dar și de valoarea investiției, de aproximativ 1 milion de euro (care acum pare un fel de mărunțiș, raportat la valoarea investiției în noul aeroport).
Autoritățile asigurau la acel moment că este o chestiune de câțiva ani până când se va rezolva. Cumva nu au mințit pentru că 8 ani care au trecut deja se încadrează ușor la „câțiva ani”.
Așteptăm să bem apă plată la robinet de cel puțin dublul acestei perioade, așa că să nu căutăm pete în soare. Plus că nu exclud ca aceleași autorități să se fi gândit că ceața apare cu predilecție în noiembrie și decembrie, luni în care piloții se pot ghida la aterizare și după feeria de lumini de la Târgul de Crăciun. Doar să evite riscul să agațe avionul în cablul funicularului lui Moș Crăciun.
Însă, fără să vreau, am devenit cârcotaș. Având de ales între capelă și sistemul de ghidare instrumental, cursa priorităților a fost câștigată de capelă. Care e și mai ieftină. E un loc multifuncțional, de exemplu când călătorul stă pironit în scaun de vreo întârziere, tentat să înjure în gând și să îi hulească pe cei vinovați, poate merge într-un cadru adecvat să se reculeagă. Sau o rugăciune fierbinte poate fi oricând mai eficientă decât o căutare pe vreun site de matrimoniale despre cum să-ți dezlegi cununiile.
Și acum, între noi fie vorba, dacă sunteți în avion și acesta se zdruncină din toate niturile, la cine vă rugați să vă scape cu viață? La Doamne Doamne sau la ILS CAT III? Așa că v-ați dat singuri răspunsul la întrebarea din titlu.
Despre autor
