Sursă captură foto: adevarul.ro
Să ne imaginăm o dimineață în care ne trezim lângă persoana cu care ne împărțim viața. De 14 ani. Suntem obișnuiți cu toate tabieturile ei, iar o mare parte dintre ele ne fac rău. Noi știm deja că persoana nu se va mai schimba și, deși știm asta, rămânem în continuare lângă ea. Rămânem să suportăm contradicția dintre vorbe și fapte, să îndurăm tratamente rele și teroare psihică, făcute nu neapărat prin ceea ce acționează acea persoană, ci prin ceea ce nu acționează. Pentru că și absența unor gesturi sau a bunătății poate fi categorisită ca făcut de rău.
Absența atenției într-o relație interumană, la nivel micro, poate fi aplicată și comunităților, și chiar este; studiile psihologice ne spun asta, precum și alte cărți scrise de oameni mai deștepți, cu mult timp înainte ca noi să ne naștem.
Craiovenii sunt, de ceva vreme, într-o relație toxică, obositoare și consumatoare, cu primarul care, îndeosebi în ultima perioadă, a început să trateze orașul precum propria sufragerie, fără să țină cont că în această mare sufragerie mai trăiesc și alte persoane, care au drepturi, nevoi, priorități, dincolo de obligațiile care oricum vin la pachet prin acest contract social. Relația toxică s-a extins, în ultimii ani, cu încă o latură: cea care ne face pe noi, craiovenii, să simțim că nu mai contăm, fiind cumva părăsiți de către instituția primarului în favoarea turiștilor care vin, cel puțin de două ori pe an, să aducă bani-bani-bani la bugetul local și să umple internetul de imagini care ne fac bine. Oare?
Primarul Craiovei a uitat că are de administrat în mod corect și onorabil, transparent și sincer, un oraș cu peste 250.000 de suflete. Sau poate nu știe că ele nu-și mai doresc ceea ce ea le oferă, și găsim o explicație și pentru asta: craiovenii nu pot comunica în mod autentic cu o persoană care nu este dispusă la dialog real. Și nu pe Facebook sau pe tiktok, ci pe stradă, pe viu. Să coboare ea însăși, Doamna de Fier a Craiovei, și să vorbească – nu pentru imagine – cu craiovenii, cât de des posibil. Piedestalul pe care s-a urcat pare să o împiedice să vadă imaginea din unghiul potrivit și, probabil, crede că la firul ierbii sunt aplauze și laude. Există, bineînțeles, și posibilitatea ca cei trimiși de către doamna primar pe teren să îi ofere acesteia doar ceea ce vrea dumneaei să audă, de frica faptului că vor fi dați afară, așa capabili și angajați pe merit cum au fost. Nu vom ști, poate, niciodată. Dar ne-ar plăcea.
Craiovenii au nevoie de măsuri care să le îmbunătățească și să le ușureze calitatea vieții; au nevoie de atenție împlinitoare și nu superficială în această relație. Nu avem nevoie chiar acum de bufnițe care ornează un sistem menținut în funcțiune spre dezavantajul cetățeanului. Avem nevoie de afișaj electronic pentru fiecare stație din oraș; avem nevoie de stații care să ne apere de ploaie, ninsoare și mai ales de caniculă, aici, unde vara ne topește la 43 de grade. Avem nevoie de trotuare pentru pietoni, și nu pentru mașini, în tot orașul, nu doar în anumite zone, chiar dacă mașinile decartează mai mulți bani-bani-bani la buget, iar pietonii sunt nimeni în drum. Avem nevoie de sistematizarea eficientă a circulației, și nu de cea făcută de polițiști locali burtoși și oameni de partid incompetenți, adunați de prin subordonatele primăriei. Nu ne trebuie brizbrizuri ca să ne machiem frumos pentru străinii care vin să ne curteze de două ori pe an; ne trebuie soluții la problemele pe care le avem, ca să rămânem frumoși pentru mai mult timp. Nu ne trebuie, doamna primar, cure de slăbire, ca să ne fie bine câteva luni, iar apoi să devenim la loc dezgustători. Ne trebuie, de fapt, un stil de viață mai atent, pentru a ne asigura o viață mai lungă.
Vine un moment în viața fiecăruia dintre noi în care ne întrebăm dacă ne e bine unde suntem. Realmente. Dacă lupta mai merită sau dacă e mai bine să ne ridicăm și să plecăm. Cei care conduc Craiova pierd cetățeni buni zi de zi, chiar dacă ei rămân în oraș. Îi pierd tratându-i ca și cum ar fi un bun de care administrația dispune și nu ca pe niște oameni pe care trebuie să-i slujească. Liderii – ce glumă! – acestui oraș pierd pentru că au pus egal între politică și administrație, și rareori găsești vreo instituție publică în care majoritatea angajaților să nu fie lucrători de partid parțial incompetenți, care nu pot gândi cu propriul creier. Niște creaturi care, dacă partidul le taie capul cu toporul sângeros, vor alerga bezmetice ca niște găini pregătite pentru pârleală, pentru că singura utilitate a capului lor a fost aceea de a nu le ploua în gât. Spre deosebire de aceștia, oamenii muncitori ai acestui oraș văd lucrurile total diferit, din păcate printr-un filtru de valori care, în acest moment, nu mai are nicio importanță în comunitatea craioveană. Într-o majoritate de oameni ținuți intenționat proști și săraci, acaparată de tentaculele unei caracatițe care i-a făcut să creadă că sunt deștepți și bogați, cei cu adevărat inteligenți și muncitori nu mai au loc.
Dintr-o relație toxică de iubire e mai ușor să pleci, e adevărat. Ce nu este corect la relația dintre craioveni și doamna primar este că doamna primar poate pleca oricând, ceea ce au ajuns mulți să-și dorească, pentru că doamna Vasilescu a avut suficient timp să demonstreze ceea ce poate și mai ales ceea ce nu poate. Ar fi timpul, după 14 ani, să nu mai apară prin oraș cine știe ce înzorzonări care să ne amplifice sentimentul de rușine că trăim aici. Așa am ajuns: să mergem prin alte orașe, chiar din România, și să ne întoarcem acasă cu greață și silă de estetic, de comportament și de atitudinea politrucilor pe care nu-i pasionează nimic altceva în afara de propria persoană, cu tot cu bunăstarea ei. Craiova, orașul nostru, casa noastră, a ajuns terenul de manifestare al unei persoane care nu acceptă idei, păreri, care consideră că are mereu dreptate, înconjurată de slujitori fideli care nu-i ies din cuvânt. Într-o Craiovă ideală, aceștia ar fi înlocuiți de specialiști cu care primarul conlucrează pentru binele orașului, prin dialog și minte deschisă. În Craiova de azi, cei care spun ce nu e bine sunt executați într-un fel sau altul, iar specialiștii sunt ignorați profund pentru că, e simplu – unde să mai angajezi specialiști și tineri dacă mai toate locurile sunt ocupate de oamenii din organizațiile locale, față de care partidul are datorii?
Doamna primar face schimbare de dragul schimbării, aducând funcționalități estetice – consideră ea – și absolut deloc utile. Nu spune nimeni că schimbarea nu este bună, dar ea trebuie făcută cu cap, în mod logic și rațional pentru cetățenii Craiovei. Dacă doamna primar face schimbare de dragul schimbării, noi mai avem la dispoziție doi ani să facem același lucru, ca să scăpăm din această relație toxică și să avem un viitor, asta dacă ne dorim un viitor normal și civilizat pentru orașul nostru.
Doamna primar, a venit momentul să ne despărțim, dar încă nu avem curaj total. Poate ne ajutați până în 2028 să luăm avânt și să rupem relația asta. It’s not us, it’s you!
Despre autor
