Avocatul lui Gheorghe Dincă a cerut, în mod surprinzător, cel puțin pentru publicul larg, ca acesta să primească pedeapsa maximă, deoarece, „din probele aflate la dosar, rezultă că el le-a omorât pe cele două fete”. Ca atare, apare întrebarea cheie: oare nu cumva suntem în fața unui plan bine pus la punct de invalidare a procesului lui Gheorghe Dincă în scopul reluării și tergiversării cauzei?
Încercăm în cele ce urmează să analizăm, din punct de vedere juridic, dacă abordarea nu este cumva doar o strategie avocățească elaborată sau, pur și simplu, avocatul său, desemnat din oficiu, vrea doar să încheie un proces cu rezultatul așteptat și dorit de toată lumea.
Presa centrală relatează că, la ultimul termen al procesului, din 16.06.2022, actualul apărător din oficiu al lui Gheorghe Dincă a cerut pedeapsa maximă pentru clientul său deoarece „din probele aflate la dosar rezultă că el le-a omorât pe cele două fete”.
Prezumția de nevinovăție
Prezumția de nevinovăție este una din coloanele de bază ale statului de drept în statele civilizate. Din acest motiv, până la condamnarea definitivă, infractorii nu sunt umiliți și supuși de autorități oprobriului public, prin permiterea filmării și fotografierii în cătușe, iar procedurile judiciare nu sunt publice. De exemplu, dacă suspectul trebuie condus de la ieșirea unei clădiri la o mașină, organele judiciare maschează culoarul acestuia, astfel încât el să nu poată fi fotografiat în ipostaze care să îi afecteze prezumția de nevinovăție și dreptul la imagine.
Umilirea presupușilor infractori. Cazul Olguța Vasilescu
În România, lucrurile nu sunt așa. De exemplu, ne aducem aminte cum inculpata Lia Olguța Vasilescu a fost scoasă cu avocatul în spate și ușor ciufulită, cu cătușele strălucind la vedere, pe ușa principală a Direcției Naționale Anticorupție din București. Motivul expunerii – ar fi șantajat niște subcontractori ai Primăriei Craiova. Aceștia ar fi fost prinși că folosiseră un granit care nu prea era de calitate și ”rugați” să sponsorizeze cu miliarde vopsirea ilegală a unor fațade de blocuri de locuințe. S-a susținut că scopul era să primească un beneficiu nepatrimonial necuvenit, asimilat mitei. Adică urmărea ca prin vopsirea fațadelor în mandatul ei să fie apreciată de craioveni pentru mărețe realizări.
Strict din punct de vedere al expunerii către public, între Lia Olguța Vasilescu și Gheorghe Dincă nu au fost mari de deosebiri. Amândoi, în calitate de presupuși infractori, au fost prezentați publicului în cătușe. Ulterior, Lia Olguța Vasilescu a protestat pentru tratamentul la care a fost supusă. Și trebuie să avem în vedere că Lia Olguța Vasilescu era persoană publică, iar Dincă un oarecare. În spectacolul mediatic, nu a contat. Pentru că Vasilescu avea numele, iar Dincă ”avea” presupusele fapte, de o cruzime nemaintâlnită în România.
Contrar prezumției de nevinovăție, la fel ca și Olguța Vasilescu, suspectul Gheorghe Dincă, presupus juridic a fi nevinovat, a fost prezentat zilnic la televizor cu cătușe, atât la intrarea în sediile instanțelor, cât și la cercetările ce s-au efectuat la locuința acestuia și în împrejurimi, când se căutau probe acuzatoare.
Deturnarea anchetei
În fața organelor de cercetare penală sau știind că este interceptat, Dincă face afirmații exagerate sau greu de demonstrat cu probe, în speranța că procurorii le vor prelua în actul de acuzare. Apoi, vor fi combătute intens, în cadrul procedurilor următoare, cu scopul de a abate atenția de la probele reale, care pot duce la soluționarea dosarului penal.
În cazul lui Gheorghe Dincă, după dispunerea arestării, acesta a relatat detaliat colegilor de celulă (colaboratori ai poliției) cum le-ar fi violat și omorât cu cruzime pe cele două victime. A povestit aceleași chestiuni și anchetatorilor. Aceste afirmații sunt contestate de Gheorghe Dincă, care susține că ar fi fost obligat să recunoască faptele și că, de fapt, o altă persoană ar fi preluat fetele de la el.
Dacă tot am amintit mai sus de Lia Olguța Vasilescu, merită menționat că și ea a susținut în fața organelor de cercetare penală, fără a dori să și formuleze plângere penală în scris, că nu numai ea trebuie cercetată, dar și un fost prim-ministru al României și un fostul primar al altui municipiu, pe care i-ar fi avut drept model.
Scurgerea de informații și publicarea rechizitoriului
Cu toate că procesele privind infracțiunile sexuale sunt de regulă judecate cu ușile închise, actul de acuzare întocmit de procurori a ajuns în presă. În cadrul infracțiunilor la care pot fi chemați martori, se poate utiliza metoda publicității actelor de acuzare, pentru a contesta apoi declarațiile de martori, susținându-se că ceea ce declară nu este rezultatul amintirilor, ci a ceea ce au aflat din presă.
Vicierea apărării infractorului
Încălcarea de către avocat a obligației de a acționa în interesul clientului său determină vicierea procesului penal, deoarece dreptul la apărare este garantat. La termenele anterioare ale procesului, inculpatul Gheorghe Dincă a recuzat judecătorul cauzei de mai multe, cu motivația că i se încalcă drepturile, având suspiciuni cu privire la imparțialitatea magistratului. De asemenea, lui Gheorghe Dincă i-au fost schimbați de mai multe ori avocații din oficiu, acesta plângându-se în ședința de judecată (cu scopul ca afirmația să fie înregistrată) că avocații nu îl reprezintă bine.
Misiunea avocatului în procesele judecătorești
Legea pentru pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat spune că „avocatul este obligat să depună toată diligența pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale clienților și să uzeze de mijloacele prevăzute de lege, pe care le consideră favorabile acestora”, Statutul profesiei de avocatmenționează că „avocatul este indispensabil justiției și justițiabililor și are sarcina de a apăra drepturile și interesele acestora. El este deopotrivă sfătuitorul și apărătorul clientului său”, iar Codul deontologic al avocatului român punctează că „misiunea avocatului constă în apărarea, prin toate mijloacele specifice profesiei, a drepturilor, libertăților și a intereselor legitime ale clienților, în vederea aflării adevărului, a înfăptuirii justiției și a respectării statului de drept”.
Legea prevede că „avocatul este obligat să acorde asistență juridică în cauzele în care a fost desemnat din oficiu”.
Drept urmare, dacă un avocat își reprezintă cu rea-credință clientul, nu numai că sunt încălcate legea, statutul și deontologia avocatului, dar de fapt îl văduvește pe acesta de o apărare legitimă.
Cum spuneam în debutul articolului, la ultimul termen, avocatul lui Gheorghe Dincă a cerut pedeapsa maximă pentru clientul său întrucât rezulta că el le-a omorât pe cele două fete.
Legând între ele toate chestiunile arătate mai sus (fotografierea în circumstanțe umilitoare, murdar și cu cătușe; înregistrări din arest în care acesta povestește cu lux de amănunte fetișurile sale sexuale și cum le-a violat și omorât cu cruzime pe cele două fete; lipsa de apărare și, culmea apărării, atacul primit la ultimul termen din partea apărătorului din oficiu) apare întrebarea cheie: oare nu cumva suntem în fața unui plan bine pus la punct de invalidare a procesului lui Gheorghe Dincă în scopul reluării și tergiversării cauzei?
Va urma…