Tomberoanele din buricul orașului au fost prădate de ciori. Necuvântătoarele au scormonit gunoiul, întinând iarba. Porumbeii s-au uitat prelung și dezaprobator la negricioasele făpturi puse pe rele. Dar, n-a trecut mult și și-au înfipt și ei cu nesaț ciocurile în resturile de merdenele și covrigi. De foame, de poftă s-au făcut frate cu dracu’. De grâu la kil sunt sătui. Magazinele din centru nu se mai aprovizionează doar cu țigări și cafea. Au și grâne la raft. E cerere ca la subvenția la hectar, chit că terenurile stau pârloagă. Când primești fără să muncești nu mai strâmbi din cioc. 
Din fericire, mizeria a fost trecătoare. Salubritatea se îngrijește permanent să țină parcurile curate. Or fi înaripatele cu ciocu’ mare date naiba, dar nu pot ele să producă câtă mizerie poate serviciul primăriei să strângă.