Sarajevo, după 25 de ani de la război

552
Foto: Presshub

I se spune Ierusalimul Europei și nu degeaba. În orașul istoric se învecinează moschei, sinagogi, biserici catolice și ortodoxe. Este locul în care, se spune, a început secolul XX, odată cu detunătura de pe Podul Latin, care l-a ucis pe Franz Ferdinand, principele moștenitor al Austriei și a marcat izbucnirea primului război mondial.  

Sarajevo, cu fascinanta sa diversitate, îți deapănă povestea sa, plină de episoade dramatice, dar care, în cele din urmă, își spune că viața poate și trebuie să continue.

„Meeting of Cultures”, iată unul dintre locurile emblematice nu doar pentru Sarajevo, ci pentru întreaga regiune și Europă. Mesajul, încrustat direct pe pavajul de pe Ferhadija, principala stradă pietonală a capitalei Bosniei și Herțegovina, marchează locul în care se învecinează vechiul oraș otoman și cel modern, ridicat în timpul Imperiului Austro-Ungar.

De o parte a liniei, bazarul cu prăvălii, moschei, ateliere ale artizanilor în cupru, cafenele, taverne cu burek (plăcinte cu carne, brânză ori cartofi) sau celebrii cevapi bosniaci (niște „mici” într-o lipie caldă, cu cremă de smântână și multă ceapă). Dar și cu fântâna otomană din care –  clișeu turistic – se spune că dacă bei atunci sigur-sigur vei reveni la Sarajevo.

Bineînțeles, am băut din apa rece, adusă din munții ce străjuiesc orașul.

În istoria sa zbuciumată, acești munți au fost pentru Sarajevo și scut, și amenințare, binecuvântare și blestem. În 1984, Sarajevo, orașul înconjurat de munți, a fost gazda perfectă pentru Jocurile Olimpice de iarnă. Opt ani mai târziu, chiar de pe instalațiile olimpice aflate pe culmi, moartea se abătea asupra orașului.

Trandafirul din Sarajevo

De cealaltă parte a „linie ide demarcație” dintre culturi, dintr-odată, clădirile sobre austro-ungare se aliniază de-a lungul Ferhadjiei, cu magazine se firmă și pub-uri contemporane, până când pietonalul se termină la „flacăra veșnică” aprinsă în memoria partizanilor antifasciști.

Statuia papei Ioan Paul al II-lea străjuiește intrarea în catedrala catolică, amintind de vizita istorică din 1997. În mica piață din față, se vede urma unui obuz care a lovit pavajul din piatră și s-a împrăștiat în zeci de bucăți. Este vopsită în roșu deschis și multe astfel de semne sunt răspândite prin orașul vechi.

Citește continuarea în PRESShub.

ALEGEREA EDITORULUI