M-am săturat de belicoșii din Craiova, așa că am mâncat covrigul
Azi plouă. Și culpă e în inima mea. Am mustrări de conștiință că ieri am pierdut vreo 2 ore din viața profesională fără să le fructific în scris. Să relatez ce-am auzit și văzut la ședințele locală și județeană ale consiliilor, unde s-au votat bugetele pentru anul ăsta. An electoral.
Tânjesc după ”acțiune” și ”reacțiune” în cadrul întâlnirilor aleșilor locali și județeni cu primarul Craiovei, respectiv președintele Consiliului Județean Dolj. Iar ieri puteam să scot un subiect mai acătării din ele, că idei de articole fade ca pâinea uscată găsesc zi de zi.
La ședințele din primărie ascult, notez, rânjesc, mă încrunt, combat în gând sau vociferez pe marginea a ceea ce se spune. Uneori râd cu gura până la urechi, căutând cu privirea vreun alt ins din încăpere care să-mi confirme că nu doar mie mi se pare o glumă. În fine, e un fel de spectacol din care trebuie să rămân cu ceva, ca să dau mai departe de știre. Cât contează ce scriu, câți citesc ori pe câți îi interesează nu-i cel mai important, deși de multe ori pare că nu face nici două parale. Contează să fie și să rămână scris.
Am mâncat ”bugetul” și n-am spus/scris nimic
Ieri am avut pancarte, cereri și covrigi la Craiova. Aveam ce face! Ole, ole, dar oleleeeee… Pe cât de entuziast am privit debutul zilei și mișculațiile ei, ca lupul staurul cu oi, pe atât m-a apucat cheful de dietă. Înainte s-o încep, am mâncat covrigul fluturat de consilierul Cezar Drăgoescu. Cu mac, de la Gigi.
Pur și simplu m-am săturat pentru o clipă, ca și voi, de spectacolul ieftin, de formele fără fond, de matrapazlâcurile politice, de discursurile atât de previzibile și plicticoase. Iar foamea și covrigul erau singurul adevăr palpabil care exista.
Cu alte cuvinte, am făcut rost de ”bugetul pe 2024” și l-am mâncat. Fără să-l împart nici cu executivul (primăria), nici cu legislativul (consiliul local). Mâncându-l, parcă am proiectat în realitate metafora împărțitului de ciolan. Puterea și opoziția s-au bălăcărit, iar câinele de pază al democrației a prins și el un ”os” din asta. Vi se pare cunoscută ideea? Și mie!
Realitatea e că-mi era foame, covrigul era doar recuzită și cred sincer că și alții l-ar fi mâncat.
De bun simț e și să spun că nu m-a apucat stomacul atunci când Aurică Solomon ne-a chemat la Consiliul județean să ne spună că cine-i înjură pe Olguța, Cosmin și Claudiu e de ”kkt”.
Și-acum, în an electoral, e tot mai greu să digeri informațiile și să judeci limpede. Faptele, oamenii, contextele. Miza e mare, interesele sunt diverse, iar captarea/distragerea atenției e parte din jocul de culise. Că-s covrigi, că-s pancarte ori proteste, că e hârtie igienică sau un vraf de cereri scrise de studenți care vor ca Olguța să dea mai mulți bani la Intencity, toate au un scop.
Că ne plac sau nu anii electorali, candidații și campaniile, ei și ele vor continua să existe. Cu idei ”fumate” sau surprinzătoare, cu proiecte de dezvoltare sterile sau parcă extrase de pe marte, cu politicieni care-și negociază candidaturi și funcții, cu aspiranți fragezi, cu traseiști, cu minciuni și derută, cu strategii frumoase ori de doi lei. Și ei și noi și voi suntem parte din asta. Și pe toți ne privește, chiar dacă ne implicăm, chiar dacă rămânem pasivi.
Anul acesta avem multe alegeri. Că le trecem cu lămâie, că le trecem cu ștampila…