Marș du tramvai, când ”a la curbe chien troznè”!

Ieri, a fost prima și ultima dată când craiovenii au putut vedea Conducerea orașului mergând cu tramvaiul. În timp ce la Cluj-Napoca se face metrou (aha!), Conducerea a ieșit să se laude că, pe timpul mandatului ei, s-au luat tramvaie noi din Polonia. Da’, bine, din banii contribuabililor.

Problema e că, noi ca noi, dar în tramvaie miroase urât. Pute. De asta, e ultima dată când capetele încornorate conduc orașul ăsta privindu-l pe geamul tramvaiului. De regulă, șmecherii locali nu-l folosesc. Detestă mijloacele de transport în comun. Miros așa, a sărăcie și timp pierdut. În plus, pentru ele nu există benzi speciale, semafoarele nu sunt sincronizate, stațiile de autobuz sunt nesemnalizate, iar șoferii RAT nu forțează Codul Rutier – chiar – cum o fac potentații zilei.

Nici copiii șmecherilor de partid, directori și directorași, nu merg ca săracii. E simplu de înțeles: nu pot sa tragă pe nas în tramvai. După ce își injectează grotesc buzele și sânii cu silicoane, se plimbă arogant în mașini scumpe, puse la dispoziție de părinți, în care pot să se drogheze „în liniște” la semafor, ascunși de geamurile cu folie fumurie, aplicată ilegal. Oricum, dacă sunt prinși de poliție, numele lor sunt invizibile, agenții sunt hăituiți și la un loc sunt anchetați penal “pe surse”. Amenzile pe care îndrăzneții totuși le dau sunt anulate sau transformate în avertisment de judecătorii ghicitori în viitor ai Tribunalului Dolj. Plângerile pentru corupție sunt în veșnică pomenire cercetare la DNA Craiova. (Apropo de drogați, de unde și-a luat Clara Ilinca, fata directorului RAADPFL, prinsă drogată la volan, frunzele și substanțele? Din serele primăriei administrate de tatăl său? Care e stadiul cercetărilor?)

Din 2012 până în prezent, Craiova a pierdut 58.478 de locuitori și lucrurile merg din ce în ce mai rău. Din cauza mafiei, unii au murit, alții nu s-au născut, mulți au plecat. Tramvaiele trebuie să aibă ca beneficiari pe cei care au rămas.

Povestea tramvaielor noi se naște din florile de mucigai de pe tencuiala depoului

Nu multă lume știe că tramvaiele Craiovei își încep călătoria dintr-o căzătură de depou, mult mai potrivită pentru filmarea unui film horror.

Căzătura se află între cele 2 capete ale liniei de tramvai:

• capăt vest: Platforma industrială Ișalnița (unde, pe jumătate din ea, OMV Petrom a demolat, deși era pe profit, combinatul chimic construit și dezvoltat pe foametea și frigurile îndurate de poporul român) și
• capăt est: platforma industrială din celălalt capăt la orașului, unde fabricile care au mai rămas abia își mențin obiectul de activitate, cu excepția celei de autovehicule deținute de turci (că americanii au plecat, la fel cum au plecat și francezii și coreenii). Că turcii nu știu povestea apei freatice din zonă.

Depoul degradat se află în calea vânturilor, care aduc mirosul de rahat de la catastrofa numită „Groapa” „ecologică” privată de la Mofleni. Nu e groapă, vă spunem, ci e munte! Și nu e ecologică, ci e un pericol pentru mediu și pentru oraș.

Mirosul gunoaielor afacerilor necurate ale Craiovei pătrunde din 1990 în căzătura de depou și se îmbibă cu mirosul florilor de mucegai ce macină zidul. Încă din anii aceia „grei” de după ’89, unii paznici de noapte au început să descrie drumul tramvaielor pe tencuiala depoului, în singurătate, folosind blesteme și stihuri de groapă la adresa celor care au adus orașul în halul în care se află.

Ieri, la ieșirea din depou, vatmanii au purces la aerisirea tramvaielor poloneze pentru că urmau să fie inaugurate de conducere. Sunt noi, dar mirosul de putregai e vechi. Trebuia eliminat mirosul greu, ce îmbibase rapid vagoanele în perioada probelor tehnice. S-a dat cu fâs-fâs și a fost bucurie mare când s-a auzit că Conducerea are nasul puțin înfundat. Mai marii orașului și județului au urcat.

Prima oprire după depou este Balta Craioviței. Un fost parc al orașului, ajuns din teritoriul împuțit al broaștelor și șerpilor, motiv de scandal între conducerea orașului și proprietarul Adrian Mititelu. Acestuia i-a fost blocată dezvoltarea imobiliară cu scopul de a nu putea susține financiar echipa de fotbal pe care o deținea. Astfel, clubul de fotbal a fost falimentat, jucătorii pierduți, patronul arestat și umilit. Conducerea a creat o nouă echipă de fotbal, despre care justiția a concluzionat că este adevărata fostă echipă. Între timp broaștele, șerpii și ceilalți actori s-au împăcat. Acum, un nou bulevard este pe cale să străbată fostul parc. Aici va fi și un mare mall.

Următoarea stație este la așa-zisa Casă a Științei. În fața ei tronează statuia lui Nicolae Titulescu, cu acces blocat de niște garduri ca de pușcărie. Vis-a-vis e Parcul Cornițoiu, unde trebuia să se facă o mare afacere numită Parcul lui Dracula. Un fâs.

Apoi a urmat Spitalul Filantropia, administrat de Primăria Craiovei și recunoscut drept sinecură a rudelor Conducerii. La trecerea pe lângă fațadele blocurilor din centru, Conducerea a oftat. Sesizând asta, senatorul, care ocupa degeaba două locuri în fața ei, i-a spus la ureche: „Stai fără grijă! Dacă nu o rezolvi, modific legea!”

Tramvaiul a oprit apoi, fără figuri, la Universitatea din Craiova. O altă sinecură a Conducerii. Belea! Asta e cel mai prost sistematizată intersecție a orașului. E locul în care conducerea își ia zilnic cele mai multe urări de sănătate de la șoferi.

Toată lumea a putut admira pasajul ce se termină în gura unui tunel care duce către nicăieri. (Cu excepția legăturii secrete către tunelurile din Bucegi, unde se află birourile firmei care, an de an, spune, pe bani mulți, că orașul Craiova este destinația cea mai bună din Europa pentru petrecerea Crăciunului).

La stația de la Piață, celebrul bloc S200, nefolosit de 33 de ani, ne-a adus aminte de hotelul fantomă din capitala Coreei de Nord. Uitându-ne la bloc și la Conducere, noi am văzut două: unul de sticlă și beton și altul de demagogie. Unii călători știu că diferența față de situația din Phenian este că terenul din spatele blocului S200 a fost retrocedat, la ordin, cui trebuie.

Mai departe, tramvaiul polonez plin de lume foarte importantă oprește la Spitalul de Nebuni. Surpriză, nu coboară nimeni. Acest spital este locul unde Conducerea are grijă ca puținii activiști, chiar și cei care nu se cred Napoleon sau buni vorbitori de franceză, să fie diagnosticați și liniștiți corespunzător.

La stația de la Cartierul Chinezesc, Conducerea a făcut semn să nu se oprească. Simbolul bunei gospodăriri a urbei încă nu e gata de poze. Mai durează nițel. Și tot durează de vreo, eheeeeee, câțiva ani încoace. Oricum, nu era nimeni în stație. Reporterii trag aer în piept.

Ultima oprire e la periferie. Ia uite, e fosta Uzină Electroputere, din ale căror flori de mucegai a crescut pe locul unde munceau mii de oameni, un ”mare” magazin. Înainte de capătul de linie de sub pasaj, tramvaiul a început să tremure. S-au auzit zgomote dinspre podea. Conducerea a cerut, speriată, lămuriri de la vatman. Vorbitor nativ de furculision, specialist în Pareto și, ocazional, paznic în depou, bărbatul a dat imediat explicația științifică pentru zgomot și miros:

„Pareto a dit: A la curbe chien troznè!” – Pareto a zis: La curbă șinele trosnesc!

Sătulă de mirosul de mucegai și rahat, speriată de trosneli, enervată de citatul din Pareto, Conducerea a înjurat în franceză: „Marș du tramvai!”. A coborât apoi în stația finală, siderată, și a urcat grațioasă în automobilul cu geamuri fumurii. F*tu-i! Pe luneta mașinii, în praf stătea scris: „Spală-mă, que putte!”.

Din interior s-a auzit cu accent occitan, din sudul Parisului: „Je leur ai fait un stade! J’ai attrapé leurs chiens! Je leur ai fait un centre historique! Je leur ai fait un hôpital! Je leur ai fait une équipe de football! Je leur ai fait un festival de musique! Je leur ai fait une foire de Noël! Je leur ai fait un beau jardin botanique! Maintenant je leur ai fait des trams! Pour faire tout cela, je devais partager… Nom de Dieu et Pareto de putain de bordel de merde de saloperie de connards d’enculé de vos mère. Allons au bulivar boire une vodka!”. Șoferul a întrebat: „Adică, mergem la Bulivar?”. Scârbită, conducerea a replicat: „Da, mă! La bulivar, birjar! La bulivard!”

Și, gata. Tramvaiele au luat, apoi, miros de busuioc și mir. Șinele n-au mai trosnit. Duhoarea s-a risipit, dar prețurile crescute în aceeași zi ale biletelor rămân.

P.S. EXCLUSIV: Viitorul sună bine! Surse din cadrul Mitropoliei Olteniei, care nu pot fi dezvăluite sub nicio formă organelor de securitate ce înainte de ’89 le-au trimis la studii în străinătate, ne-au declarat sub protecția CEDO că după terminarea metroului din Cluj-Napoca urmează să se facă metrou de la Gară la Parcul Romanescu, cu depou sub Cimitirul Ungureni. La inaugurare, vom fi acolo, la depou, aduși de prețurile noi ce s-au iscat din bube, mucegaiuri și noroi…